Whiplash, mai mult ca perfect

Limite elastice, care se întind din ce în ce mai mult în căutarea perfecțiunii, lacrimi, transpirație, sânge, umilință și sacrificii, dinți scrâșniți și palme încasate peste față. șfichiuri de bici peste obraji și în inimă. ”Whiplash”!
Pentru un jazzman fanatic absolutul poate fi în orice, atât timp cât are legătură cu muzica lui. în praful auriu care sare de pe tobă în ritmul loviturilor. în sângele care îi țâșnește din palme ca dintr-un Iisus răstignit atunci când exersează la baterie ca un nebun în transă.

Într-o lume ideală a muzicii nu există loc de greșeli. Există doar alinieri impecabile ale sunetelor care nu pot lua naștere decât dacă și dascălul (superb J.K. Simmons!) și discipolul (Miles Teller) sunt exigenți până la demență. Cei doi alcătuiesc o pereche disfuncțională și în același timp minunată în drumul lor spre atingerea jazzului perfect. Simmons este dur și tăios ca un bisturiu, dar are cea mai bună orchestră de jazz din SUA.



Teller rezonează cu setea lui Simmons de perfecțiune, chiar dacă mult timp nu este decât un sac de box emoțional pentru dirijorul lui. în tot acest timp însă, printre lacrimi și frustrări, Teller crește și ca artist, și ca persoană. Sub privirea nemiloasă a ”deității” pe care o interpretează Simmons are loc o ”naștere” ascunsă a unui artist impecabil, cu zvâc, ambițios, născut pentru orchestră.


Cei doi nu pot exista la maximul potențial unul fără celălalt. întâlnirea din final, atunci când nu mai au nevoie decât de priviri pentru a se înțelege pe scenă, este momentul lor de maximă creație - un echivalent sonor al ”Creării lui Adam” a lui Michelangelo. O nouă lume se naște doar din încrucișarea a două priviri.

O coloană sonoră de excepție (earcandy aici) și cadre tăiate ca un tablou în mișcare, un Teller care înțelege perfect rolul prin prismă personală (a fost autodidact atunci când a învățat să bată la tobe) și un Simmons care face contrapunct cu jazzul și nebunia fac din "Whiplash" o bijuterie vizuală și auditivă pe care o s-o porți cu tine, în tine, multă vreme după vizionare.