Zâmbetul perpetuu - fragment din primul volum GF

În așteptarea primului interviu ce va fi postat săptămâna viitoare și a momentului lansării de astăzi a primei cărti gf, vă oferim un fragment din textul Vivianei Iacob.
Regimul caută să câștige un capital de încredere și se ocupă în prinâ­cipal cu producerea iluziei liberalizării. Se vorbește mai puțin de realizările prietenei de la Est și mai mult de realizările noastre, mai puțin de reprezentanții culturii ruse și mai mult de valorile internaționale și de cele românești recuperate acum încetul cu încetul. Perioada de liberalizare, de deschidere alimentată de acea prosperitate iluzorie nu ignoră/uită realismul socialist ci permite o abundență de influențe externe și autohtone cu scopul de a atrage intelectualitatea de parâ­tea unui regim care până la mijlocul anilor ‘50 avea drept scop sovietizarea României. Reabilitarea specificului național în cultura românească și tolerarea altor abordări reprezentaționale sunt parte a unei strategii de legitimare a conducerii. Ceaușescu citează acum din Leonardo da Vinci la întâlnirile cu breasla artistică pentru a valida moștenirea artei realiste ca metoda cea mai adecvată pentru a reda viața românului de azi și încurajează arta abstractă atâta timp cât are succes la public. Totul este enunțat cu titulatura de desâ­chidere, de îndepărtare de linia trasată până acum de Moscova. [...]

Cei mai mari oameni de cultură au apărat și au militat pentru realism. Cred că îmi veți îngădui să citez aici câteva cuvinte de Leonardo da Vinci: Este mai sigur să apelezi la lucrurile naturale decât la acelea care imită cu multe scăderi acest (model) și să dobândești deprinderi mărunte și neînsemnate, căci acela care merge la izvor nu trebuie să meargă la ulcior. Este adevărat că se găsesc ulcioare meșteșugite care te îmbie să bei din ele, dar ele nu pot egala niciodată izvorul dătător de viață; tocmai din izvorul care țâșnește din stâncile colțuroase sau șerpuiește lin pe nisipurile aurii au sorbit strămoșii noștri, în vremurile grele, vitejia și înțelepciunea care i-au ajutat să răzbată secolele.
Nicolae Ceaușescu, 1965