Zgomot fără frontiere

De când mă ştiu mi-a fost frică de stomatolog. Este suficient să văd/aud oricare dintre ustensilele metalice cu care stomatologii, oameni onorabili de altfel, îşi torturează pacienţii şi mă loveşte panica. Nu-mi pot imagina că există oameni care se bucură de sunetele făcute de toate aceste ustensile în contact cu dinţii lor. Unul dintre aceşti oameni este Daniel Lopatin, un băiat din New York care se ocupă cu explorarea şi exploatarea sunetelor sub pseudonimul Oneohtrix Point Never, printre alte aliasuri şi proiecte muzicale.


Daniel, cu rădăcini evreieşti şi ruseşti, născut într-o familie de artişti, tatăl lui fost membru în The Flying Dutchmen, iar mama lui muzicolog şi profesoară de pian, este un veritabil exponent al muzicii experimentale, pasionat de sunete, filmele anilor ’70 şi Emil Cioran, pesimistul atins constant de frumuseţe, căruia i-a dedicat o piesă pe unul din albumele sale. Prima lui dragoste nu a fost profesoara de chimie sau vecina de la etajul doi, ci un sintetizator de epocă, un Roland Juno-60, cumpărat de tatăl său în 1983, când Daniel avea doar un an, pe care îl alintă Judy. Relaţia lor a început în liceu, când Daniel a renunţat la pian pentru Judy. între Daniel şi Judy este o legătură specială, deschisă, bazată pe încredere şi înţelegere. Judy spune povestea, compune ambianţa şi pregăteşte peisajul pentru OPN. Pe lângă Judy, în modelarea mediului înconjurător şi a senzaţiilor, Daniel foloseşte şi alte sintetizatoare şi dispozitive de procesare a sunetului. Dar, dincolo de orice tehnologie, Daniel acordă foarte mare atenţie detaliilor, tuturor sunetelor ce ne înconjură, jucându-se cu ele şi experimentând cu zgomotele. Sunetele din cabinetul stomatologului, dintr-o brutărie, din spaţii deschise, orice fel de sunete deliberate sau involuntare constituie sursă de inspiraţie pentru Oneohtrix Point Never. Totul este zgomot, afirmă Daniel care sculptează zgomotele, îmblânzindu-le şi aşezându-le în tablouri intense şi surprinzătoare.


Oneohtrix Point Never împinge conceptul de muzică dincolo de convenţie, depăşind limitele genurilor muzicale, creează eufonie cu efect psihedelic. Compoziţiile sale sunt o provocare a simţirii, o turbulenţă a sensibilităţii, te iau cu asalt şi te rătăcesc în spaţiul cosmic.


Dacă doriţi să ascultaţi OPN şi să experimentaţi zgomot fără frontiere, mergeţi într-o duminică, pe 17 aprilie, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.
Laser to Laser
Returnal
A Pact Between Strangers
Emil Cioran

Sursa imaginilor fourpawsmedia.com