Ștefan Asafti, Ioana Bita Giulea, Andrei Nicolescu, Andrei Ogradă, Erica Oprea, Sorin Trăistaru, Alexandra Zidariu – invitați la #Guild Report 2021

ȘTEFAN ASAFTI (Cluj)
Mulți ar spune că anul 2020 e de mototolit și bun de aruncat la gunoi. Într-o mare măsură așa este, însă nu în totalitate. Acest an de neuitat ne-a dezvăluit multe lucruri pozitive. Printre care ne-a arătat și ce înseamnă valoarea timpului nostru. Ne-a făcut să încetinim mișcarea minutarului că să putem privii cu o mai mare atenție în interiorul nostru.
De câțiva ani încoace mi-am format un obicei să atribui câte un cuvânt fiecărui an. În caz că te întrebi "de ce". E simplu. Numele înglobează obiectivul care mă ghidează pe parcursul anului în cauză și este foarte ușor să îmi amintesc de asta în caz că mă abat. Culmea că pentru mine 2020-ul a luat numele de “timp”. Sigur este o coincidență. În fine, am decis că a venit momentul să fac ceva cu orele mele. Chiar eram sătul să văd că oamenii nu îmi respectă timpul și totul s-a transformat într-o uriașă caracatiță. Vorba aia, “planifică-ți timpul, altfel ți-l planifică altcineva”. O afirmație foarte adevărată prin corporații și nu numai.
Ei bine, deși sună puțin ciudat, din cauza pandemiei am avut vreme să gândesc și să iau decizii (bune). Am reușit într-un final să creez primul meu curs pentru designeri. Am lucrat la acest proiect mai mult decât ar fi trebuit, doar pentru că...am avut timp. Apoi m-am încăpățânat și am decis că e momentul să îmi dau demisia de la job. Fix când era pandemia mai nasoală. Am fost puțin dus cu pluta? Darăcă. Dar s-a meritat. După 15 ani de muncă pentru alții, din 2020 mă simt mai liber și mai responsabil. Viața de freelancer în realitate e și mai procovatoare, iar dacă lucrurile nu sunt ceva mai palpitante mi se pare că ratăm multe oportunități de a învață și de a crește. E prea bine să stai în zona de confort.
Din cauză că mi-am făcut mult timp liber am reușit să îl folosesc în scopuri practice. Ba chiar am tras de mine mai mult, am experimentat. Nu doar din punct de vedere creativ dar și personal. Ce mai, a fost un an al obiceiurilor bune, un an în care am sărbătorit multe reușite mari și mici.
Imaginează-ți că ești într-un tren și privești pe geam cum trec în viteză copacii de pe marginea căii ferate. Uite rapid și pe scurt ce am făcut în 2020, anul pandemiei. Am lansat site-ul Librăria de Design, am făcut 13 episoade noi de podcast, am lansat comunitatea Librăria de Design, am creat cursul Opțiuni de preț, am creat kitul de contracte Creativ pe legale împreună cu Ana de la avocatoo.ro, am scris 352 de zile, am citit 365 de zile câte o oră în fiecare zi, m-am lăsat de fumat, mi-am dat demisia de la job, am învățat să folosesc Facebook ads, am început să fac mentorat 1 la 1 și cel mai important eveniment este că s-a născut Asafti junior cu nume de Alex. A fost un an cu adevărat interesant. Să sperăm că 2021 este ceva mai blând cu noi. Pe mine mă găsești socializând mai mult pe Instagram și mă poți urmări chiar și pe YouTube.

IOANA BITA GIULEA (București)

Pare o aroganță să îl numesc pe 2020 un an bun, însă pentru mine a fost și bun. Deoarece less is more, am fost nevoiți să ne descurcăm cu ce am avut, dar am primit pe lângă și niște daruri, chiar atunci când ne-a fost mai greu... Nu am suferit prea tare din cauza lipsei întâlnirilor, multe din ele inutile, și poate astfel ne-am concentrat mai mult pe esențial, iar eu m-am bucurat că am putut finaliza câteva proiecte, unele grele, din care menționez vreo 3 mai jos.
Am reușit în 2020 să lucrez la cel mai mare proiect de până acum, un album de 500 de pagini intitulat Mănăstiri si Biserici din Transilvania, secolele XV-XVIII, link aici. Este abia primul volum, al doilea fiind acum în lucru, ambele coordonate de părintele Iustin Marchiș – Mănăstirea Stavropoleos. Proiect al domniei sale de multă vreme, urmărit cu multă atenție până în cele mai mici detalii, albumul vine ca o continuare firească la Oltenia, carte apărută în 2 ediții, română și engleză, lucrată în aceeași echipă acum câțiva ani. Este un proiect ambițios, care și-a propus să treacă în revistă monumentele din cele 10 județe transilvane, din care în primul volum au încăput 4 (Alba, Hunedoara, Sălaj, Cluj), conținând informații valoroase și imagini spectaculoase (care scapă unei vizite la fața locului) surprinse de ochiul avizat al fotografului Daniel Constantinescu. Pentru mine a fost o încântare să am misiunea de a pune în pagină aceste imagini și texte, însă a fost în primul rând o probă de anduranță lucrul la acest album. A trebuit să am puterea de a ajunge până la capăt, încercând a nu pierde din mână unitatea cărții, a nu neglija anumite detalii, și a ține cont de observațiile/dorințele celor implicați. Însă pentru câteva luni ale anului trecut, mintea mea a fost ocupată cu altceva decât panica ce te putea înghiți în orice moment dacă te prindea pe picior greșit. Despre album au scris dl Andrei Pleșu aici și dl Vladimir Bulat aici. Albumul este îmbrăcat în pânză bordeaux, având pe coperta o combinație de tipar pe hârtie și pânză, folio auriu la titlu, hârtie Claro Bulk de 170g la interior. Forzațul este din carton colorat in masă auriu, tipărit la o culoare, la începutul cărții conține o hartă de epocă a Principatului Transilvaniei, iar la sfârșit o hartă de orientare prin județele și monumentele abordate în aceste volum. Îl puteți găsi de cumpărat la Librăria Bizantină sau la Mănăstirea Stavropoleos. Atât Oltenia (ediția a doua în engleză), cât și Transilvania au apărut la editura mea, DesignBooks, pe care încă nu îndrăznesc să o numesc editură, e mai ales locul unde se produce grafică de carte, dar unde se mai și publică, din când în când, cărți mai de nișă, sau care au ceva special content or design-wise, fără a urmări încă noțiuni ca: vânzare, distribuție, cifră de afaceri.
Am mai continuat anul trecut o colaborare frumoasă cu o școală gimnazială și liceu privat din București, LTSTI, unde m-am ocupat de Revista școlii, dar și de alte materiale, printre care un Album cu lucrări grafice ale copiilor, început în 2020, care acum se află în tipar.
Last but not least, pe la început de 2020 a apărut o Cărticică inedită de rugăciuni pentru copii, unde totul e special, de la texte (originale, semnate Patricia Moga, coordonatorul proiectului), ilustrații (semnate Ștefania Stroe), grafică (conținând un decupaj în formă de fereastră la copertă, pagini personalizabile la început și sfârșit), până la materiale (hârtie Pergraphica natural rough de 150g la interior și carton colorat Keaykolour de 2 feluri care îmbracă coperta, folio auriu mat la titlu) și tipar (Fabrik). O menționez aici pentru că m-a bucurat foarte tare să pot folosi la un proiect materiale mai prețioase și să pot propune o tipografie de excepție care să ne asiste la fiecare pas (și unde să simți că se lucrează cu adevărat în interesul clientului).
Una din lecțiile lui 2020 a fost a renunța. La ce nu pot face, la ce nu iese, la ce nu îmi e de folos, sau nu îmi aparține. Întâlniri, colaborări, experiențe, decizii. Mai am de lucrat la asta. Sper ca anul ăsta să nu uit ce am primit ci să duc mai departe, și doresc asta tuturor, și, de asemenea, îi mulțumesc lui Gais pentru invitația de a scrie aici. Pe mine mă găsiți la: www.facebook.com/IoanabitaGraphics și www.designbooks.ro

ANDREI NICOLESCU (București)

În urma anului trecut sunt mulțumit și fericit că am reușit să mă adaptez. Sunt recunoscător pentru ajutorul primit anul trecut așa că înainte de toate trebuie să le mulțumesc colaboratorilor și celor care mi-au oferit șansa de a mă alătura unor proiecte superbe într-o perioadă dificilă.
În martie la debutul pandemiei am putut să-mi dedic timpul unui proiect  Scenes from a House  care îmbină ilustrația, efectele uneori claustrofobiante ale lockdown-ului și arhitectura. Perioada de start a lockdown-ului a fost o vacanță forțată de pierderea unor proiecte și amânarea altora, dar orice vacanță e bine venită pentru a-ți reîmprospăta forțele. A urmat un proiect de ilustrație alături de Visual Playground Beans & Dots și Evelin Bundur, Eroii Invizibili inițiativa de suport a celor ce au fost mereu pe poziții în perioada pandemiei, în timp ce noi eram în siguranță în case, prin realizarea unui pachet de cartoline. Vara a debutat cu reîntoarcerea către design-ul de afiș, dar de data aceasta combinat cu poezia. În cadrul PosterxPoem am reușit să-mi eliberez un pic imaginația, antrenând-o în transpunerea sentimentelor evocate de poemul lui Julien Britnic, 37 de secunde. A urmat un proiect foarte drag, RO 42 - Local Forms în cadrul RDW 2020, organizat de Local Design Circle. N-am putut rata oportunitatea de a realiza un design de drapel pentru orașul București.
Aproape de finalul anului am colaborat la un proiect editorial ce are ca țel conectarea publicului larg mpreună cu mediul ștințifiic, Sfertul Academic ce are ca scop popularizarea antropologiei. În cele din urmă trebuie să le  multumesc lui Andrei Grosu și Artemisei Pașcu pentru invitația de a realiza un afiș pentru colaborarea editoriala dintre revista FOI și Poster Jam. Nu aș putea să uit colaborarea cu Asociația Ilustrart pentru Tarot Ilustrat.
Uitându-mă în urmă se pare că nu a fost  un chiar atât de sumbru. Momentele bune sigur au surclasat momentele de cumpana in anul 2020, și m-au învășat să le apreciez și mai mult.

ANDREI OGRADĂ (Piatra)
Anul 2020, a fost, precum pentru mulți dintre noi, un an destul de dificil și presărat cu compromisuri, însă și cu unele momente deosebite. Un an, lung. Optimist privind.

Pe scurt, pentru fonderie, a fost așa: dezvoltarea unei familii de fonturi, prin completarea cu două stiluri noi; dezvoltarea a două fonturi noi, ce se află în continuare în producție; mici lucrări de modificare, îmbunătățire, sau adăugare în cazul unora existente; deschiderea magazinului online pentru fonderie; două proiecte de branding, un steag, prima prezentare a fonderiei în cadrul unei noi faine conferințe online – Type Wknd, un interviu în numărul trei din Foi, o bere cu Type Thursday și două proiecte în calitate de îndrumător prin programul doamnelor de la Alphabettes. Am apărut și într-un calendar.

Un an, un an mmm…, un an în natură și pe drum.
Am început cu dezinfectarea produselor pe masa de afară, iar apoi spălatul banilor cu clor. Prin izolare, și carantină, sau salutul vecinilor peste gard am trecut, cu bine.
Plimbările cu câinele pe dealurile din spatele casei, sau cu familia pe vale și spre munte mi-au adus liniște și bucurie. Drumul spre stână și înapoi pentru a recupera câinele, mai puțin.
A fost un an fără prune, însă cu mere. Am făcut țuică. Am avut bujori, și am învățat să fac pâine. Pâine albă, pâine integrală, pâine neagră cu semințe.
Am făcut drumuri. Am început naveta la Târgoviște, și munca la o tipografie. Ultima ieșire cu bicicleta spre munte a fost într-o zi călduroasă; 36 de kilometri la deal care m-au lăsat fără suflu. A urmat un drum spre aeroport, o gleznă luxată și o pungă cu mazăre congelată.

Apoi am fost la vot și am pus murături. Am mâncat mămăligă, cu bunica, cu prietenii, cu câinele. Multă mămăligă. Și usturoi. Și bere. A fost un an bun.

ERICA OPREA (București)
Anul 2020 a fost, cred că pentru o lume întreagă, un an pentru care cuvintele sunt de prisos, așa încât o să încerc să nu prelungesc și eu râurile de cerneală care au curs pe această temă. Altfel spus, voi trata aceste rânduri dintr-o perspectivă pur subiectivă, schițând modul în care am reușit să trec, ca om creativ, peste acest an−provocare.
Rezumativ, cred că supraviețuirea și adaptarea au fost cuvintele cheie în ceea ce privește activitatea artistică de orice fel. Dacă la început am crezut că timpul prelungit petrecut în interior, lucrul de acasă îmi vor oferi ocazia de a mă dedica mai mult activităților creative personale, dincolo de cererile mai mult sau mai puțin artistice ale clienților de agenție, nu peste multă vreme am realizat că m-am înșelat destul de mult. Cred că starea generală din jur, toată tensiunea propagată în media, grija pentru cei dragi și schimbarea forțată a ritmului au îngreunat cumva accesul la resursele personale de creație, ducând la o lipsă de idei și la dificultatea de a mă concentra pe ceea că mă gândeam că aș putea face.  Cu toate acestea, am ținut să compensez activitatea redusă din sfera vizuală cu preocupări de informare, de documentare, de observație: am citit destul de mult și divers, am urmărit ce și cum fac alții, cum trec ei prin perioadă și, nu în ultimul rând, m-am refugiat în scris. Cumva, scrisul și cititul m-au ajutat în munca de clarificare și adaptare interioară pe care am dus-o în prima parte a anului, ducând la regăsirea unei oarecare doze de energie și de filon creativ.
Având în vedere întregul context, în perioada în care mi-am regăsit motivația de a lucra nu mi-am impus neapărat o disciplină a activității sau să creez niște lucrări notabile, ci mai mult să-mi mențin „motorul turat”, mi-am permis să-mi ofer libertatea unui ritm propriu. Poate tocmai de aceea mare parte din ce am lucrat anul trecut s-a concentrat, în mod inconștient, în jurul ideii de interior, de surprindere a micilor elemente care populează imediata vecinătate. Un mic proiect care mi-a fost drag, în acest sens, a fost concursul propus de Revista Zeppelin, al cărei temă a fost surprinderea lumii de la fereastra casei. A fost o ocazie potrivită să mă întorc la desenul digital, să încerc să redau intimitatea și căldura căminului într-un mediu aparent impersonal. În rest, pentru exercițiile mele am fost atrasă de tuș sau de acuarelă, am simțit că-mi oferă posibilitatea să mă cufund într-o concentrare, sau, din contră, într-un automatism al gestului și într-o doză de hazard al culorii. Privind în urmă, realizez că lucrul nu a fost atât rezultatul unui concept minuțios sau al vreunei inspirații fulgerătoare, ci mai mult un instrument de adaptare, de fixare în prezent, de trasare a unui spațiu personal confortabil.
Sper că anul care a început ne va oferi posibilitatea să ne întoarcem, cel puțin treptat, la artă și manifestare culturală de orice fel în spațiul public și cred că până și oamenii din domenii mai pragmatice vor începe să aprecieze mai mult ceea ce ne-a lipsit tuturor în acest interval de timp. Sper că toți cei din sfera culturală își vor regăsi resursele interioare să continue să lucreze și să pregătească viitoarele vernisaje, spectacole și evenimente care ne vor aduce iar împreună.

SORIN TRĂISTARU (București)

Dacă ar fi să scriu despre 2020 în afara contextului provocat de pandemie, aș zice că a fost slăbuț. Dar cum nu pot exclude pandemia din poveste, pot afirma destul de convins că anul trecut a fost unul bun...cât s-a putut. Lucrul de acasă nu m-a afectat foarte tare, acesta fiind modul meu de operare de 4-5 ani încoace, și nu am simțit că mă încearcă vreun soi de "cabin fever". În schimb, mi-a lipsit foarte mult sportul pe care începusem să îl practic intens la finalul lui 2019. Pentru o perioadă mi-am creat o rutină și, de la relaxarea restricțiilor, până în toamnă am ieșit în parcurile din cartier să fac mișcare aproximativ 50 de minute/zi, înainte de 6:30.

Februarie a venit cu mailul de la Type Directors Club New York în care eram anunțat că voi primi un certificat de excelență în typography pentru posterul pe care îl făcusem pentru Type Thursday. Prin martie cred că am băut ultima bere în oraș, lucru aparent nesemnificativ la vremea respectivă, iar această informație aș fi omis-o din orice altă recenzie dacă nu era pandemia la mijloc.

Următoarele luni au urmat o serie de colaborări cu Editura Litera, Omu Gnom (tricoul "Ai grijă să n-ai griji") și câteva branduri micuțe. Am început un proiect cu un om foarte drag mie, Guillermo Ortego. Proiectul (încă în lucru) este legat de o revistă de cultură spaniolă ce urmează să fie lansată în UK anul acesta. Proiectele comerciale fiind oarecum reduse, am avut destul de mult timp la dispoziție să mă implic în câteva proiecte pro-bono, care din păcate nu s-au materializat.

În vară am primit de la New York certificatul menționat anterior, îndoit cu grijă de poștaș și îndesat în cutia de la parterul blocului :) Am mai adăugat câteva cărți în mini-biblioteca mea de design (cel mai tare m-am bucurat de Dangerous Curves a lui Doyald Young).

Finalul anului a gravitat în jurul mailului primit de la Ovidiu Hrin legat de realizarea unui poster pentru The Tolerance Project inițiat de Mirko Ilić. Short list-ul lui Ovidiu era hardcore, cu oameni a căror muncă o apreciez, așa că mi-am luat timpul necesar să învăț cât am putut de mult din experiența aceasta și din proces. Mi-am făcut liste, mi-am pus întrebări, am testat medii noi de lucru și de manipulare a imaginii și am citit. Mi-am dat liberatatea să fiu introspectiv și să nu mă gândesc la rezultatul final, să nu pun presiune pe mine. După ce a fost expus în Timișoara și București, posterul a plecat în Coreea de Sud, Thailanda și alte câteva țări.

Într-o încercare de a rezuma 2020 am făcut animația aceasta. Pe la mijlocul lui decembrie am primit și un reshare cu feedback drăguț de la Stefan Sagmeister căruia îi scrisesem în urmă cu câteva zile.

Deși nu am avut multe proiecte, sunt recunoscător și mă bucur mult de cele existente și de orice mică încurajare sau confirmare că sunt pe drumul cel bun.

ALEXANDRA ZIDARIU (București)
 
Pentru #GuildReport 2020 am făcut un exercițiu de memorie și am trecut în revistă anul 2020. În primul rând, aș îndrăzni să afirm că anul 2020 nu s-a terminat încă. Dacă e să mă gândesc la anul 2020 calendaristic, am senzația că a fost un an lung, dar care a trecut mai repede ca oricare altul. Nici măcar în 2020 nu am reușit să mă plictisesc (am făcut pâine de casă o singură dată), dar este foarte greu să te plictisești cu adevărat, când există atâtea filmulețe cu cățeluși pufoși pe Youtube.
Mai în glumă, mai în serios, a fost un an bizar, din toate punctele de vedere. La fel
ca majoritatea introvertiților din domeniul creativ, obișnuiți cu munca solitară, nu am suferit exagerat de mult din cauza izolării, dar mi-am făcut griji pentru cei în pericol
să își piardă joburile sau pentru prietenii extrovertiți.
Profesional vorbind a fost un an mai activ decât m-aș fi asteptat, dar asta nu înseamnă că nu am resimțit din plin limitările pe care le-a adus. Sunt convinsă că nimeni nu mai vrea să audă despre proiecte eșuate, expoziții amânate și rezidențe anulate, așa că
nu voi povesti despre acestea. În schimb aș vrea să mulțumesc celor care au făcut eforturi foarte mari, pentru ca unele proiecte culturale să aiba loc, în ciuda restricțiilor impuse de pandemie. Un astfel de exemplu ar fi CoLaboratory, o rezidență artistică digitală, prin care Centrele culturale germane din România și Republica Moldova au dorit să susțină creația și colaborarea artistică.
În cadrul acestei rezidențe, am colaborat remote cu scriitoarea Lea Sauer din Leipzig. Ea a scris, eu am desenat și împreună am realizat o scurtă animație despre izolare, despre tehnologie și despre cum mai reușim să ne cunoaștem unii pe alții din spatele unor ecrane. A ieșit o lucrare interesantă, care a putut fi deja văzută la Amural în Brașov, la Simultan în Timișoara, la Clujotronic și la Artcor în Chișinău, urmând să fie prezentată și în cadrul festivalului Radar New Media Art din București, la Iași și la Sibiu, când o fi să fie.
În 2020 am continuat să lucrez la diverse cărți, unele personale, de artist și altele pentru proiectele cu care colaborez. Aș menționa aici cartea Oltul pe care am realizat-o împreună cu prietenii de la CUCA. Pe aceasta, cât și pe celălalte, sper să le puteți vedea în 2021.
Am participat la proiecte frumoase și anul trecut, chiar dacă pe cele mai multe le-am văzut doar virtual. Acum un an aș fi spus ca nu este mare diferență între irl și virtual, însă acum un an, noul normal era încă vechiul normal și eu spuneam multe lucruri, pe care acum nu le mai cred. Din acest punct de vedere, consider că a fost un an cu multe transformări.
Redactând acest text, am ajuns la concluzia că 2020 ar putea trece oricând drept un roman de Kurt Vonnegut sau Norman Spinrad, gând care nu este în sine vreo consolare, dar măcar mă face să zâmbesc. Asta îmi aduce aminte de 2 lucruri: 1. Că nu am citit pe cât mi-aș fi dorit în ultimul an și 2. Că trebuie sa mă apuc odată de graphic novel-ul ăla..:)

Aceste articole stau sub tagul #GUILDREPORT – Un demers GraphicFront al Atelierului de Grafică – București, pentru cunoaștere reciprocă și consolidare a breslelor.