Surorile Ileana și Maria Surducan – împreună dar totuși atât de separat. Guild Report 2021. Începem.

ILEANA SURDUCAN (foto sus)
Recunosc aveam speranțe mari pentru 2020. 2019 m-a obosit un pic, și eram pregătită de un "come back". Îmi doream să ies din bula mea de artistă introvertită, să fiu mai activă, mai socială, mai curajoasă - și să călătoresc mai mult! Și să-mi iau în sfârșit un pic de vacanță fără muncă, fără ateliere sau festivaluri, doar cu relaxare. Eram pregătită pentru orice urma să vină. Mai puțin pentru realitatea unei pandemii care ne-a adus izolare, anxietate și mult prea mult timp pentru introspecție și regândire a priorităților.

Norocul meu a fost că deja eram prinsă într-un proiect personal care a devenit un scut protector între mine și emoția negativă care m-a înconjurat. Fisksoppa, webcomic-ul la care lucrez împreună cu sora mea Maria, e povestea unor pirați-exploratori care au tot felul de aventuri pe un tărâm unde marea e de supă, munții de brânză, plouă cu popcorn și totul e populat cu ustensile de bucătărie pe post de animale. E super amuzant și super absurd – și publicăm o pagină nouă în fiecare luni și joi. Am ajuns deja la capitolul IV și avem peste 100 de pagini, așa că merită să citiți toată povestea pe site: fisksoppacomics

Tot la începutul anului m-am ocupat de traducerea și paginarea albumului Vacanța lui Nor, care a fost publicat în Franța de către Les Aventurier de l’Etrange. Din păcate, n-am mai apucat să promovez cartea la festivalurile de BD franțuzești, așa cum era planul, dar se pare că a fost destul de bine primită de public - a fost nominalizată la două premii de bandă desenată pentru tineret.

2020 mi-a adus o nouă colaborare cu Teatrul Ion Creangă (TIC) – de-acum un vechi client – și un afiș pentru Tic Pitic – festivalul lor pentru cei mici, ajuns la a VII-a ediție. Mi-a făcut mare plăcere să realizez ilustrația pentru afiș și am simțit că în sfârșit șiu cum să lucrez cu schemele cromatice digitale. Ba chiar că mă simt mai în largul meu și când vine vorba de tehnoredactare, și relația text - imagine. Ajută mult să ai un art-director bun, iar pentru asta îi mulțumesc Danielei Florea. ileanasurducan.com/portfolio-item/tic-pitic-2020

În afară de vizualul pentru Tic Pitic, urma să realizez lunar câte un afiș și un pliant cu programul teatrului – pentru tot restul stagiunii. Dar bineînțeles, totul a fost dat peste cap de pandemie. În martie, odată cu impunerea măsurile anti-COVID19, teatrele s-au închis, și activitatea TIC s-a mutat online – și am acompaniat-o cu vizualuri, programe și felicitări virtuale de Paști sau de 1 iunie. Toate transmiteau cam același mesaj: aveți grijă de voi și de cei dragi, iar împreună sperăm să depășim aceste momente grele. În vară, teatrul a avut o stagiune în aer liber, care respecta regulile stricte de distanțare, dar apoi ne-am întors în mediul virtual. M-am bucurat că echipa teatrului a încercat să se adapteze și să rămână cu orice preț aproape de public. Arta spectacolului a avut foarte mult de suferit în timpul pandemie, iar actorii și întreg personalul acestei industrii au fost una din cele mai vulnerabile categorii. ileanasurducan.com/portfolio-item/summer-theatre

Pe final de an am avut ocazia să realizez calendarul și agenda TIC pentru 2021 – un proiect deosebit, în care fiecare lună a fost însoțită de o ilustrație în tehnica cut-out, bazată mai ales pe jocul de relief și de culori. Aspectele tehnice mi-au dat destulă bătaie de cap, de la lucrul vectorial până la discuțiile cu tipografia, pentru a înțelege constrângerile practice cu care mă confruntam. Dar rezultatul a fost o reușită, și m-am bucurat că am ieșit din zona de confort și mi-am testat un pic limitele. ileanasurducan.com/portfolio-item/calendar-2020/

2020 mi-a adus și de oportunități neașteptate. Am fost unul dintre artiștii selectați pentru micrograntul Fundației9 – și am realizat în cadrul programul Artists Rooms proiectul Jurnal de Dans (Dancing Diary). Am ilustrat un pic din experiența mea de dansator amator și cum am reușit să-mi alin dorul de tango inaugurând „milonga de sufragerie”. Comunitatea de dans îmi lipsește în continuare, dar am păstrat flacăra dansului vie participând la cursuri online. ileanasurducan.com/portfolio-item/dancing-diary

Tot din seria viața artistului în izolare – am participat la Colportorul de bandă desenată, proiect inițiat de Asociația Jumătatea Plină în colaborare cu Goethe Institute București, în care mai mulți artiști și-au povestit experiențele din timp de pandemie. instagram.com

Asociația Illustrart a scos un nou pachet de cărți de joc ilustrat de artiști din România – de data aceasta, Tarotul. Am ales să ilustrez Steaua, poate fiindcă simțeam că am nevoie de inspirația și bucuria pe care o promite cartea asta. Rezultatul final a fost o comoară de ilustrații minunate, și le puteți vedea pe toate pe site-ul Illustrart. illustrart.ro/portfolio/tarot-ilustrat

Ca artist freelancer recunosc că rutina mea nu s-a schimba prea mult în izolarea pe care mi-am impus-o ca să mă feresc de virus. Dar mi-am dat seama repede că-mi lipsește tot mai tare conexiunea cu oamenii și că lucrul acesta mă afectează emoțional. M-au salvat întâlnirile săptămânale pe Hangout cu un mic grup de artiști – prieteni, unde fiecare poate lucra la proiectele sale în timp ce discutăm despre câte-n lună și-n stele.

La sfârșit de an trebuie să recunosc că 2020 mi-a adus multe lucruri bune, și sper că am ieșit din el mai puternică și mai înțeleaptă. 

MARIA SURDUCAN
Ce trebuie să știți despre mine - în ianuarie 2020 am decis că acesta va fi anul meu sabatic. Aveam să finalizez comenzile începute (un deadline în februarie și unul în martie) și, taa-daaa, urma să mă dedic trup și suflet proiectelor personale, închise-n sertar de ceva vreme. Eram de asemenea foarte curioasă cum e toamna în Spania și-mi propuneam să investighez. Cam așa stătea treaba când a început nebunia.
Prin urmare, mi-am petrecut prima parte din an lucrând la Fisksoppa și ignorând apocalipsa. Fisksoppa e o bandă desenată online, care spune povestea unor pirați... adică exploratori, care rătăcesc pe marea celor Șapte Supe în căutarea celor mai gustoase feluri de mâncare. E un tărâm ciudat, cu monștri de salată boeuf și pescăruși din șervețele. Eu și sora mea lucrăm la proiectul acesta din 2019, desenând alternativ capitolele - iar în momentul de față, suntem la pagina 108 - zic că ar trebui să lăsați baltă tot ce faceți să să mergeți s-o citiți. Pagini noi luni și joi, doamnelor și domnilor!
Deadline-ul din februarie a dat roade în iulie - și a ieșit din tipar Zestrea, un  joc de societate românesc, pus să facă haz de necaz și de tradițiile mai noi sau mai vechi. Designerii sunt Horațiu Roman și Alex Pațiu, eu am făcut desenele și Laura Bularca sa ocupat de publicare. A fost finanțat 230% printr-un Kickstarter. Ceea ce-nseamnă că imediat ce au ajuns jocurile, ne-am pus pe trimis cutii la susținători - și asta ne-a luat toată vara și mare parte din toamnă. Cum Spania era acum la fel de departe ca și Luna, mi-am petrecut concediul într-un tabel de excel, verificând livrările internațional și spunându-mi că na, e o schimbare de peisaj față de Photoshop, unde locuiesc de obicei. Până-n noiembrie am reușit să epuizăm stocurile - dar fiind noi mici antreprenori prevăzători, ediția a doua era deja pe drum (pe un vapor, pe marea cea mare). Și-a făcut trei luni pe drum și-a ajuns în țară pe la jumătatea lui Ianuarie 2021 (data viitoare vom fi și mai prevăzători). Așa că dacă vreți jocul, acum îl  găsiți la Titia sau la Cărturești, sau la Regatul Jocurilor sau la Pionul.

În vară mi s-a-ndeplinit și dorința de a ilustra, pentru mine, piesele lui Shakespeare. Aveam un dosar cu schițe, aveam cartoanele și pastelurile de ulei pregătite, și mă lăudam oricui mă asculta că abia aștept să lucrez tradițional. Două săptămâni mai târziu, mă văicăream oricui mă asculta că-i AȘA de greu să lucrez fără computer, că n-am nici ”undo” nici ”hue saturation”. Dar mi-am intrat repede în mână (mint, a durat trei luni și am refăcut și de trei ori o lucrare și tot nu-i chiar ce voiam) și acum am ilustrații la A douăsprezecea noapte, Neguțătorul din Veneția, Zadarnicele chinuri ale dragostei și Macbeth. Și-am idei pentru Hamlet și Furtuna, cu puțin noroc n-au să treacă alți doi ani până să mă ocup de ele.

În toamnă a ieșit din tipar deadline-ul din martie - două antologii de povești publicate de Usborne pentru care-am făcut copertele și câteva ilustrații. Și o zic pe un ton de ilustrator serios și profesionist, detașat emoțional de parcă n-am fost foarte foarte bucuroasă că mi-au dat să ilustrez Mulan și nu mi-a făcut mare plăcere să-mi strâng documentare pe China medievală.

Între timp - da, da, îmi dau seama că au fost foarte multe lucruri care s-au întâmplat deodată - Asociația Illustrart a demarat lucrul la cel de-al treilea pachet de cărți de joc din portofoliul nostru, după Măscărici și Măscărici de poveste. Ideea originală le aparține lui Jozsef Vass și Mariei Cucu, care și-au propus să invite periodic ilustratorii din România la proiecte colaborativ. În 2020, am decis că vom ilustra împreună un pachet de tarot - în total sunt 40 de artiști invitați, 78 de cărți de joc și o colecție de artă în miniatură pe care o puteți descoperi aici și cumpăra din Cărturești. Mie mi-a căzut Împărăteasa, așa că am pornit de la imaginea feminității și fertilității și am ajuns la implicarea femeii în politică.

Și am încheiat anul cu The Comics Academy, un festival online de bandă desenată organizat de Centrul Cultural German din Cluj. A fost o metodă inedită de a sărbători zece ani de club de bandă desenată clujean, și o ocazie emoționantă de a vedea ce mult am crescut cu toții și cum s-au transformat o mână de studenți plin de pasiune într-o mână de artiști profesioniști. Festivalul a fost acompaniat de o expoziție de ilustrație și bandă desenată editorială, în parteneriat cu Dor și Scena9, panotată pe vitrinele Librarium Universității, în centrul Clujului.

Dacă trebuie să trag concluzii la final de an, recunosc că a fost ciudat. Au fost lucruri care mi-au lipsit, cum ar fi Visual Playground și Le quai des bulles de la Saint Malo, și au fost lucruri noi, ca Lightbox Expo și Pictoplasma. Sunt recunoscătoare pentru comunitatea mare a ilustratorilor din România, care mi s-a părut mai solidară-n 2020, și pentru comunitatea mică a prietenilor mei, determinată de împrejurări să iasă la bere pe google hangout. Ilustrația din expoziția Animest 15 rămâne cea mai bună metaforă a anului trecut, așa că vă las cu Păcală în lună.



#GUILDREPORT este un proiect GraphicFront, de consolidare a breslelor și cunoaștere reciprocă, început acum cinci ani. Îl puteți urmări aici