Toots Gift Books – ce naiba-s astea?

Ce vedeți în acest imagini nu sunt cărți, sunt trăznăi. Sau nu sunt doar cărți, sunt și obiecte pe care să te așezi dacă nu ai găsit loc pe scaun la stadion, să zicem. Pe de-o parte sunt niște realizari adorabile, cu finisări greu de gândit, mai ales când vine vorba de producție de serie, pentru că presupun și operațiuni manuale. Ele sunt fără îndoială niște obiecte plăcute la atins, generatoare de bucurie, aduc zâmbetul pe fața oricărui om le ține în mână. Pe de altă parte însă, o dată ce bucuria s-a consumat, devin incomode, nu ști pe unde să le mai pui, pentru că nu stau bine nici în raftul cu cărți nici în dulapul cu perne.

(Mai jos e puțin important, poate doar pentru cei ce încep să facă graphic design)
Când vine vorba de formate, eu personal am o problemă. Sau mai multe. Văzând, atingând aceste cărți de la Toots Gift Books, scriu pe scurt ce-mi trece prin cap.
Pe lângă toate cele de care trebuie să ții cont când alegi formatul unei cărți (conținut, target, marketing etc), unul din gânduri ar trebui să fie: ce naiba faci cu ea după ce e gata?! Chiar dacă e menită să fie cadou, cartea va ajunge la cineva, în ceva, pe ceva. Mai exact, ea trebuie să stea bine în mâini (de copil sau de om matur), trebuie să poată intra într-un plic, cutie (dacă o trimiți prin poștă), să intre într-o geantă (s-o poți lua cu tine dacă e roman, de pildă), să poată sta, încăpea pe o noptieră, și la urmă ar trebui să stea într-un raft de bibliotecă. Dacă nu te-ai gândit la toate astea, s-ar putea să-ți iasă un obiect incomod, neprietenos care se lipește greu de tine, de obiectele ce te înconjoară. Mă hazardez să spun că și conținutul cărții devine mai puțin accesibil dacă formatul ei nu e gândit bine. În plus n-ai vrea ca lucrarea ta să fie aruncată la prima curățenie de primăvară. Poate că ar fi frumos să mai zăbovească puțin în posesia celui la care a ajuns.

De asemenea, când gândești un format și o copertă, e bine de știut că orice abatere de la o abordare clasică, uzuală, să zicem, va ridica probleme. Toate, începând de la cum se încadrează formatul în coală, în lungul sau de-a latul fibrei hârtiei, până la tiparul și finisările, pot duce la creșterea timpului de lucru, prețului de producție, volumului de nervi și stres în relația cu furnizorii, cu tipografia etc. De cele mai multe ori e bine să te limitezi la tipar, materiale, finisări care se pot controla mai bine de către toți cei care lucrează la carte, decât să ceri ceva ce merge anevoios, cu șanse minime de reușită. Da, știu, nici mie nu-mi place verbul folosit mai sus, “te limitezi”, dar de multe ori e mai bine așa. Dacă totuși ai un comanditar mai cu dare de mână și te poți înhăma la ceva mai pretențios, e bine să te pregătești mental să lupți pentru fiecare bun pe care vrei să-l câștigi pentru lucrarea ta. Reușita depinde de cât de multă răbdare ai să te documentezi, să alegi materiale, să testezi, să lucrezi cu furnizorii, cu cei din producție.
Cred că e valabil pentru orice lucrare, din orice domeniu, nu doar din zona tiparului.

În fine, mă opresc, sunt foarte multe lucruri de vorbit aici, dacă va exista cerere și interes pentru asta o voi face mai des.