Vreau să aduc caligrafia în atenția oamenilor, în oraș, în case sau pe case, sub nasul lor. Delia Zahareanu @ Graphic Front Guild Report 2020
Ca să ajung în 2019, trebuie să spun ceva din 2018, despre o carte de povestiri și legende în versuri, scrisă de bunul meu prieten, Mihai Șteț. Cartea se numește “Cântecele Vrăjitorului” și m-am ocupat de ea ca de un prunc personal. I-am făcut coperta, designul de interior, layout-ul, ilustrațiile, DTP-ul, am editat-o și am redactat-o la prima mână, apoi, la invitația lui Mihai, am participat împreună cu el la lansarea ei în cadrul unui eveniment de la Wembley Library din Londra. Cartea a apărut în 2018 la Editura Școala Ardeleană, de la Cluj-Napoca.
Acum pot să încep liniștită cu 2019. În februarie anul trecut, m-am apucat la modul cel mai serios de caligrafie. Nu că ea, draga, nu mi-ar fi dat târcoale încă de la lucrarea de licență, de la Grafică, din 2014, dar eu m-am făcut că nu o văd – sau că o văd drept altceva – așa că am am născocit cu totul alte temeiuri conceptuale pentru lucrarea mea de diplomă. Până când ea s-a plictisit să tot aștepte, a pus piciorul în prag și a zis:
Așadar, m-am apucat să explorez acest teritoriu. Și am făcut-o atât de aplicat, încât am ajuns, în toamna lui 2019, să dau la doctorat, la UNArte, și să îmi fac acum cercetarea pe o temă legată de caligrafia experimentală ca domeniu al expresiei abstracte în arta contemporană. Iar lucrurile încep să se lege în această direcție. Din 2019 până în 2020, am lucrat grafică prin caligrafie. Adică m-am folosit de literă ca pretext pentru explorarea vizuală. Am făcut o suită de lucrări în acest fel. Am expus atât anul trecut, în primăvară, cât și anul acesta, la sfârșitul lui iunie, lucrări din seria respectivă, iar acum plănuiesc un proiect nou care să se desfășoare cu materiale neconvenționale, în spații neconvenționale, care să folosească potențialul caligrafiei europene.“Până aici! În loc să te tot chinui cum să împaci scrierea și imaginea, cele două mari pasiuni pe care le ai, mai bine te-ai uita mai atent și ai vedea cum majoritatea proiectelor tale de artă gravitează în jurul ideii de semn, de scriere, de vizualitate a literei, în jurul elementelor primare ale gramaticii vizuale.”
Vreau să aduc caligrafia în atenția oamenilor, în oraș, în case sau pe case, sub nasul lor. Preferințele mele pentru scrierile medievale timpurii, precum uncialul sau scrierea carolingiană, ori pentru minunata familie gotică (din care majoritatea lumii nu știe decât clasica Textura Quadrata și eventual Fraktur, pentru că sunt folosite deseori în graffiti sau street art) se armonizează cu interesul meu pentru istorie, pentru trecut, pentru timp și semnele pe care el le lasă în cultura și arta noastră. Așadar, în mintea mea, nu poate fi nimic mai fascinant decât să aduc în lucrări de artă contemporană imensul potențial vizual al unor scrieri precum cea batardă sau gotic cursivă, ori stilul flamand, apărute în secolele XIII-XV. Pot spune că 2019 a fost anul în care caligrafia a intrat în viața mea, pusă pe fapte mari. Și sper eu să nu mai plece niciodată.
Text/ foto Delia Zahareanu
Delia Zahareanu, născută pe 13 iulie 1979, la Târgoviște. Trăiește și lucrează în București. Studii de Științe politice și Grafică, la nivel de licență și master. Doctorandă în Arte Vizuale, la Universitatea Națională de Arte din București, cu o teză despre caligrafia experimentală și artă abstractă. Experiență profesională în jurnalism, branding, graphic design, ilustrație, caligrafie. Participări la expoziții colective în țară și străinătate. Lucrări în colecții private din Japonia, Argentina, Canada, Marea Britanie și România. A semnat, printre alte titluri din ultimii ani, traducerea în română a cărții “On Photography”, de Susan Sontag, apărută în 2014 la Editura Vellant, București (“Despre Fotografie”, Susan Sontag).
Despre autor
